1.Sudarefrecvențe:
Frecvențele tipice de sudare variază de la 40kHz la 15kHz. Diferiții parametri ai aplicației vor determina cel mai bun echipament și frecvență pentru a realiza o sudură optimă pentru piese.
De exemplu, pentru ansamblurile mici și delicate (plăci de circuite imprimate, componente microelectronice etc.) cu toleranțe strânse, o frecvență mai mare (de exemplu, 40 kHz) este mai potrivită, deoarece presiunea aplicată și vibrațiile ultrasonice pot fi reduse la minimum, împreună cu orice marcaj de Suprafete de clasa A.
Frecvența joasă (de exemplu, 15 kHz) este potrivită pentru piesele de dimensiuni medii și mari și permite, de asemenea, sudarea multor materiale plastice mai moi, cu distanțe mai mari în câmpul îndepărtat (mai multe despre aceasta mai jos) decât este adesea posibilă cu sistemele cu frecvență mai mare.
Frecvența de 20 kHz este cea mai frecvent utilizată frecvență cu ultrasunete pentru asamblarea materialelor plastice și oferă flexibilitate maximă, deoarece este potrivită pentru o gamă largă de aplicații și componente termoplastice.
2. Considerații privind materialele:
În conformitate cu principiul de bază al asamblării cu ultrasunete, așa cum s-a subliniat mai sus, termoplasticele pot fi asamblate cu ultrasunete, deoarece acestea se topesc într-un interval specific de temperatură; întrucât materialele termorezistente - care se degradează atunci când sunt încălzite - nu sunt adecvate pentru asamblarea cu ultrasunete.
Sudabilitatea oricărui material termoplastic depinde de rigiditatea sau modulul său de elasticitate, densitate, coeficient de frecare, conductivitate termică, căldură specifică și Tm sau Tg.
În general, materialele plastice rigide prezintă proprietăți excelente de sudare pe câmp îndepărtat, deoarece transmit cu ușurință energia vibratorie. Materialele plastice moi, având un modul redus de elasticitate, atenuează vibrațiile cu ultrasunete și, ca atare, sunt mai greu de sudat.
La montare, formare sau sudare prin puncte, este adevărat opusul. În general, cu cât plasticul este mai moale, cu atât este mai ușor să țeapă, să formeze sau să puncteze sudura.
De asemenea, de regulă, rășinile sunt clasificate ca amorfe sau cristaline. Energia cu ultrasunete este transmisă cu ușurință prin rășini amorfe, care, prin urmare, se pretează ușor sudării cu ultrasunete. Rășinile cristaline, pe de altă parte, nu transmit cu ușurință energia ultrasonică. Din acest motiv, la sudarea rășinilor cristaline, ar trebui să se utilizeze niveluri mai mari de amplitudine și energie și trebuie acordată o atenție specială proiectării articulațiilor.
Variabilele care pot influența în continuare sudabilitatea sunt conținutul de umiditate, agenții de degajare a mucegaiului, lubrifianții, plastifianții, agenții de întărire a umpluturilor, pigmenții, ignifugii și alți aditivi, împreună cu gradul de rășină real.
De asemenea, este important să se determine gradul de compatibilitate al materialelor sudate împreună. Anumite materiale au un anumit grad de compatibilitate, dar nu toate clasele și compozițiile pot fi compatibile, iar unele nu sunt deloc compatibile.
3. Impactul proiectării comune:
Poate că cea mai critică fațetă a sudării cu ultrasunete este proiectarea articulațiilor (configurația a două suprafețe de împerechere). Ar trebui să se ia în considerare atunci când piesele de sudat sunt încă în stadiul de proiectare și apoi sunt încorporate în piesele turnate. Există o varietate de modele comune, fiecare cu caracteristici și avantaje specifice. Selecția lor este determinată de factori precum tipul de plastic, geometria pieselor, cerințele de sudură, capacitățile de prelucrare și turnare și aspectul cosmetic.
4. Scule și corpuri de iluminat:

Este dificil de a exagera importanța coarnelor și a dispozitivelor de fixare atunci când vine vorba de realizarea unei suduri ultrasonice eficiente.
În industrie exista o percepție că coarnele și dispozitivele pentru o anumită aplicație trebuiau furnizate de același producător al oricărei prese de sudură folosite. Astăzi, inginerii înțeleg că sunt liberi să se amestece și să se potrivească: cele mai bune scule pentru slujbă nu trebuie să poarte același nume care apare în presă, atâta timp cât frecvența de sudare se potrivește.
Opțiunile materialului de fabricare a sculelor includ aluminiu, titan, oțel călit și oțel inoxidabil. Factori precum tipul de materiale plastice sudate, dimensiunea și configurația îmbinării, rezistența sudurii și / sau durabilitatea vor determina cel mai bun material pentru lucrare. De exemplu, pentru o longevitate sporită, oțelul întărit ar putea fi o alegere bună.
De asemenea, este imperativ un design bun al corpurilor de iluminat. Dispozitivul are două scopuri principale: alinierea pieselor sub claxon și susținerea direct sub zona de sudură. Acest suport include, de asemenea, reflectarea energiei ultrasonice înapoi la planul de sudură, motiv pentru care dispozitivele sunt deseori prelucrate din metal.
Pentru o rezistență și o durabilitate sporite, se poate aplica față din carbură sau placare cromată. Dispozitivele și instrumentele conturate pentru piese de formă neregulată pot fi proiectate la comandă, împreună cu dispozitive periferice pentru prinderea, menținerea și alinierea pieselor opuse. Corpurile de iluminat segmentate și reglabile pot fi, de asemenea, construite pentru a asigura o fixare sigură cu piese din plastic turnate.
5. Parametrii de sudare:
În timpul procesului de sudare în sine, în funcție de tipul de sistem utilizat, o varietate de parametri de sudură influențează rezultatul. Acestea includ limitele de amplitudine / presiune, forță de declanșare și limite de toleranță, în funcție de faptul dacă sudarea se face în funcție de timp, energie sau distanță.
Setarea amplitudinii este utilizată pentru a specifica amplitudinea vibrațională. Reglajele fine ale amplitudinii și presiunii pot fi adesea făcute pe controlerul care alimentează o presă, în timp ce reglajele majore pot fi realizate prin utilizarea amplificatoarelor și a comenzilor de presiune.
Setările de presiune a forței de declanșare specifică presiunea care trebuie atinsă pentru a declanșa ultrasunetele. Reglarea acestui parametru cu setări, cum ar fi temporizatoarele de întârziere, modurile de pre-declanșare și setările de forță / presiune, poate afecta cât timp părțile sunt în contact înainte ca ultrasunetele să fie efectiv pornite.
Setări de timp, cum ar fi timpul de sudare (durata timpului pentru care vibrațiile cu ultrasunete sunt aplicate efectiv asupra pieselor) și timpul de menținere (durata pentru care se menține presiunea pentru a asigura o legătură corectă a pieselor, după timpul efectiv de sudare și cu ultrasunete oprit, astfel încât sudura să se răcească), influențați mai mult când și cât timp ar trebui să rămână ultrasunetele.
În mod similar, unele sisteme vor permite utilizatorului să specifice setări de energie - cu limite și un impuls de calibrare, de exemplu - în timp ce unele vor permite și setări de distanță - cum ar fi incrementale, pre-declanșare, absolute și limite.
După cum se poate vedea, o mulțime de piese în mișcare, dacă doriți, intră în joc în timpul procesului de sudare cu ultrasunete. Manipularea acestor parametri poate însemna diferența dintre o sudură reușită și o sudură ineficientă sau un corn spart.






